Un nou anotimp in sufletul meu?

        E a doua zi de cand zapada s-a asternut si nu prea stiu de ce am o stare de spirit foarte buna frate! E sambata, marti am teza,  I DON;T CARE ! Rar am asa stare buna, de ce sa nu profit ?
Fi atent, am un zambet larg pe fataa,ciudat nu? Am un chef nebun sa imbratisez pe toata lumea,sa dansez ,sa alerg sa fac tot ce imi dorescc ! Dada, cred ca voi iesi mai tarziu cu cativa colegi si va fi o zi cred ieu,destul de draguta.Toata lumea astazi va primi o imbratisare siiii evident nu uita :"IMBRACATI-VAAA CA NISTE ESCHIMOSIII, A VENIT IARNAAAAAAAAA!"
       h  u  g   s ! >:D<

Vulnerabila sau nu ?

Creeed ca am aflat ca nu sunt intocmai stapana pe mine chiar mereu.De ceva timp ma simt tot mai vulnerabila , nu stiu daca e de bine sau de rau,simt ca altii au influenta asupra mea,parca orice mi s-ar spune ma atinge,ma afecteaza,ma face sa ma simt..vezi ?! nici nu stiu cum sa explic ! Incep sa cad pe ganduri si sa ma indoiesc de orice as avea de gand sa fac,ma simt"slaba" ,ceva diferit de "puterea" cu care ma defineam pana acum, cred ca e in regula,sau nu..

Mint,sunt falsa,sunt egoista ?

Evident,e duminica si afara e maxim de frumos ! Primul lucru care-mi vine in minte e sa-mi sun prietena/prietenii pentru a iesi? DA,dar bineintelesss cu toti au treabaa.E ora 1 si un pic si  astept ca prietena mea sa imi dea un semn.Aveam planuit sa ne intalnim,si asa o facem cam rar.Presimt ca voi astepta pana diseara degeaba,nefiind prima oara,whatever..Mereu sa respect ceea ce spun ca voi face,si cand astept ieu ceva, shit! Frate,sunt ieu prea egoista si vreau ca toata lumea sa-mi apartina, ca totul sa fie la locul lui, si asa cum vreau ieu sau unii oameni chiar sunt superficiali ?

Copilul toamnei

Timpul mi-a fost martor , prieten , m-a susţinut şi păzit încă de când viaţa m-a întâmpinat :"Bine ai venit printre noi , micuţo !".Acea zi a fost prima în care încercam a dezlega tainele vieţii.Prima picătură de ploaie , primul vis în care frunzele valsau în jurul meu într-un amalgam de idei şi gânduri ale acelei zile de toamnă.Acest crai care m-a urmat a decis ca în continuare să evoluez , e descoperi fiecare minunăţie a vieţii.Cu fiecare toamnă ce trecea , picurii de ploaie erau tot mai grei , mai mari şi reci , exact cum timpul m-a învăţat că viaţa va avea din ce în ce mai multe obstacole de trecut pe parcurs ce creşti.
            Sunt momente când trăiesc în trecut , când cu înverşunare aş îmbrăţişa cu drag orice aducere aminte.Momente când viaţa mea este trecutul , când prezentul nu-mi dă motive a mă bucura , când mă desprind cu totul de realitate.
             Pentru mine un alt simbol al timpului este toamna.Când ea se aşterne , sufletul cere..Păşind nesigur , iarba umedă îmi alunecă sub picioare iar din ce în ce mai multe picături de ploaie se unesc cu lacrimele mele.Vântul îmi e tovarăş , imitând în surdină sunetul lin al unei viori.Totul se învârte în jurul meu , frigul mă cuprinde şi copertina de frunze înflăcărate ce se roteşte mă cuprinde şi ea într-un joc armonios.Zâmbetul mi se aşterne pe chip exact ca atunci când eram copil.Închid ochii şi multe imagini par a se ţese într-un film al minunatelor clipe din a mea viaţă.Apoi am strigat :"Am nevoie de tine !Timpule ,păstrează-mă acest copil pe tot parcursul vieţii , acest copil al toamnei , ce s-a născut într-o simplă zi al acestui special anotimp şi pe care tu în aceşti memorabili ani l-ai ajutat să evolueze , oferindu-i o toamnă în fiecare zi.Nu lăsa , timpule , greutăţile si ultimele viitoare clipe ale vieţii a-mi evapora toţi picurii adunaţi în suflet."