Copilul toamnei

Timpul mi-a fost martor , prieten , m-a susţinut şi păzit încă de când viaţa m-a întâmpinat :"Bine ai venit printre noi , micuţo !".Acea zi a fost prima în care încercam a dezlega tainele vieţii.Prima picătură de ploaie , primul vis în care frunzele valsau în jurul meu într-un amalgam de idei şi gânduri ale acelei zile de toamnă.Acest crai care m-a urmat a decis ca în continuare să evoluez , e descoperi fiecare minunăţie a vieţii.Cu fiecare toamnă ce trecea , picurii de ploaie erau tot mai grei , mai mari şi reci , exact cum timpul m-a învăţat că viaţa va avea din ce în ce mai multe obstacole de trecut pe parcurs ce creşti.
            Sunt momente când trăiesc în trecut , când cu înverşunare aş îmbrăţişa cu drag orice aducere aminte.Momente când viaţa mea este trecutul , când prezentul nu-mi dă motive a mă bucura , când mă desprind cu totul de realitate.
             Pentru mine un alt simbol al timpului este toamna.Când ea se aşterne , sufletul cere..Păşind nesigur , iarba umedă îmi alunecă sub picioare iar din ce în ce mai multe picături de ploaie se unesc cu lacrimele mele.Vântul îmi e tovarăş , imitând în surdină sunetul lin al unei viori.Totul se învârte în jurul meu , frigul mă cuprinde şi copertina de frunze înflăcărate ce se roteşte mă cuprinde şi ea într-un joc armonios.Zâmbetul mi se aşterne pe chip exact ca atunci când eram copil.Închid ochii şi multe imagini par a se ţese într-un film al minunatelor clipe din a mea viaţă.Apoi am strigat :"Am nevoie de tine !Timpule ,păstrează-mă acest copil pe tot parcursul vieţii , acest copil al toamnei , ce s-a născut într-o simplă zi al acestui special anotimp şi pe care tu în aceşti memorabili ani l-ai ajutat să evolueze , oferindu-i o toamnă în fiecare zi.Nu lăsa , timpule , greutăţile si ultimele viitoare clipe ale vieţii a-mi evapora toţi picurii adunaţi în suflet."