I have no thought

"Bang!" Trantesc usa in urma mea,cheia o arunc cu repeziciune in ghiozdan si fug.Ma opresc brusc in timp ce coboram treptele blocului uitandu-ma la cer "cam innorata zi astazi..".Grabesc pasul,si in stanga mea,cineva imi este aproape,tinandu-mi companie parca tot drumul.Defapt cred ca e doar umbra mea..Imi asez palmele in manecile puloverului meu ce flutura din cauza vantului, care de putin timp s-a pornit,si-mi asez fata in palmele mele invelite.Imi acopar cu esarfa umarul meu gol, dar parca si asa, frigul parca ma cuprinde subtil prin tot corpul.As incerca sa imbratisez pana si vantul care imi tot sopteste la ureche daca as putea, doar pentru a primi ceva caldura,dar in zadar.Cat e ceasul?Asta nu mai stiu,stiu doar ca norii ma urmareau pe minut ce trecea,si vantul parca accelera secundele.Timp de 6 ore poate m-am gandit,poate nu,poate am vorbit,sau poate nu.Cine mai stie?Stiu doar ca am fost acolo,si nu am deranjat pe nimeni.Dupa toate aceste ore,imi dau seama ca orele au trecut,dar cand?Am fost atat de absenta incat sa nu constientizez nimic?Ma rog..Gata!Ma indrept spre casa.Merg..si merg..si merg si parca dintr-o data am ajuns in fata blocului.Ciudat!Si din nou nu stiu cat este ceasul,sau cat timp am facut de la scoala pana acasa.Tot ce stiu e ca in momentul asta nu stiu nimic.Dar ma asez in pat si curioasa incep sa citesc,si din prima clipa ma regasesc in ceea ce cartea imi spune "si acel jurnal care avea un "subiect": trebuie sa se vada in el viata unui adolescent suferind de intelegerea celorlalti.Dar adevarul era altul: jurnalul imi alina dorul meu de razbunare;razbunare dreapta impotriva celor care nu ma inteleg,cred eu."

Poate ca acesta e si motivul pentru care scriu..